- flaut
- FLÁUT, flaute, s.n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri şi cu clape. ♢ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [pr.: fla-ut. – pl. şi: (m.) flauţi] – Din it. flauto.Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX '98fláut s. n., pl. fláuteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLÁUT flaute n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung şi subţire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii şi cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omeneşti. [Sil. fla-ut] /<it. flautoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri şi clape. [pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uţi. / < it. flauto].Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DNFLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri şi clape. o flaut piccolo = piculină. (< it. flauto)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNfláut (-te), s.n. – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri şi clape. – Mr. flaută. it. flauto (sec. XIX), cf. ngr. φλάουτος, tc. flaota.Trimis de blaurb, 17.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.