câinesc

câinesc
CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câineşti, adj. 1. Care aparţine câinilor, privitor la câini. ♢ (pop.) Dinte câinesc = canin. 2. fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, duşmănos, hain; (despre vreme, situaţii, împrejurări) vrăjmaş omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CÂINÉSC adj. v. aspru.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CÂINÉSC adj. v. aspru, canin, greu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SALATĂ CÂINEÁSCĂ s. v. zgrăbunţică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

câinésc adj. m., f. câineáscă; pl. m. şi f. câinéşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÂIN//ÉSC câinesceáscă (câinescéşti) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig câinesc. Viaţă câinescească. /câine + suf. câinescesc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • lemn — LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc. ♢ expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simţi nimic, a fi… …   Dicționar Român

  • canin — CANÍN, Ă, canini, e, adj., s.m. 1. adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. s.m. Fiecare dintre dinţii lungi şi ascuţiţi, aşezaţi între dinţii incisivi şi premolari, foarte dezvoltaţi la animalele carnasiere. – Din fr. canin,… …   Dicționar Român

  • cathartica — PĂR2, peri, s.m. 1. Totalitatea firelor subţiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului şi mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire,… …   Dicționar Român

  • aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98  ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… …   Dicționar Român

  • pătrunjel — PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s.m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă şi pentru frunzele ei aromate, întrebuinţate în alimentaţie şi în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau …   Dicționar Român

  • buciniş — BUCINÍŞ s. v. anghelică, cucută, pătrunjel câinesc, pătrunjelul câinelui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  BUCINIŞ DE ÁPĂ s. v. cucută de apă, cu cută mică. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime  BUCINIŞ DE BÁLTĂ s. v.… …   Dicționar Român

  • chimencâinesc — CHIMEN CÂINÉSC s. v. cocoşel de câmp. Trimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cinic — CÍNIC, Ă, cinici, ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe faţă, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de convieţuire socială şi de bună cuviinţă; (despre manifestări ale… …   Dicționar Român

  • clocotici — CLOCOTÍCI, clocotici, s.m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dinţate şi cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – cf. scr. k l o k o c i k a. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CLOCOTÍCI s. (bot.) 1.… …   Dicționar Român

  • cocoşel — COCOŞÉL, cocoşei, s.m. 1. Diminutiv al lui cocoş (I). ♢ Compus: cocoşel de câmp = plantă erbacee cu flori roşii cărămizii; ruscuţă (Adonis aestivalis). 2. (fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoş… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”