- canin
- CANÍN, -Ă, canini, -e, adj., s.m. 1. adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. s.m. Fiecare dintre dinţii lungi şi ascuţiţi, aşezaţi între dinţii incisivi şi premolari, foarte dezvoltaţi la animalele carnasiere. – Din fr. canin, canine, lat. caninus.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CANÍN adj., s. 1. adj. (zool.) (rar) câinesc. (Rasa canin.) 2. s. (anat.) colţ.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecanín (de câine) adj. m., pl. caníni; f. sg. canínă, pl. caníneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcanín (dinte) s. m., pl. caníniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCANÍN1 canină (canini, canine) Care este caracteristic câinilor; de câine. Rasă canină. /<lat. caninus, fr. caninTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCANÍN2 canini m. Dinte ascuţit şi lung, aflat între dinţii incisivi şi măsele, foarte dezvoltat la animalele carnivore; dinte câinesc. /<lat. caninus, fr. caninTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (şi s.m.) = dinte ascuţit şi lung, aşezat între dinţii incisivi şi măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine].Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DNCANÍN, -Ă I. adj. de câine. II. s. m. dinte ascuţit şi lung, între incisivi şi premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.