cura — CURÁ1, curéz, vb. I. tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURÁ2, curéz, vb. I. tranz. (reg.) A… … Dicționar Român
detersiune — detersiúne s. f. (sil. si u ), g. d. art. detersiúnii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DETERSIÚNE s.f. 1. Efectul produs de detergenţi; curăţare, spălare. ♦ Dezlipire a peliculei de material străin de pe suprafaţa unui… … Dicționar Român
cerere — CÉRERE, cereri, s.f. Acţiunea de a (se) cere şi rezultatul ei. 1. Solicitare; rugăminte. 2. Pretenţie, exigenţă; revendicare. 3. Căutare, cerinţă; cantitate de bunuri şi de servicii necesare pentru a acoperi consumul. ♢ Cerere solvabilă = (în… … Dicționar Român
clismă — CLÍSMĂ, clisme, s.f. Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru evacuarea forţată a materiilor fecale, de obicei în cazurile de constipaţie; clistir. – Din ngr. klísma, germ. Klysma. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa:… … Dicționar Român
curăţire — CURĂŢÍRE s.f. v. curăţare. Trimis de LauraGellner, 31.01.2008. Sursa: DEX 98 CURĂŢÍRE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
curăţitor — CURĂŢITÓR, OÁRE, curăţitori, oare, adj., subst. 1. adj. Care curăţă. 2. s.f. Maşină sau instalaţie folosită la separarea corpurilor străine dintr un material pulverulent, granular etc. 3. s.n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la… … Dicționar Român
deburare — DEBURÁRE s.f. Operaţie de curăţare a cardelor de impurităţile şi de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – cf. fr. d é b o u r r e r . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 deburáre s. f., g. d. art. deburării Trimis de… … Dicționar Român
deburbaj — DEBURBÁJ s.n. 1. Deburbare. 2. Spălare a minereului. – Din fr. débourbage. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEBURBÁJ s. v. deburbare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime deburbáj s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
depuraţie — DEPURÁŢIE, depuraţii, s.f. Curăţare, purificare (mai ales a sângelui). – Din fr. dépuration. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 depuráţie s. f. (sil. ţi e), art. depuráţia (sil. ţi a), g. d. art. depuráţiei; pl. depuráţii, art … Dicționar Român
eliminare — ELIMINÁRE, eliminări, s.f. Acţiunea de a elimina şi rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ♢ expr. A proceda prin eliminare = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante în scopul obţinerii esenţialului. – v. elimina.… … Dicționar Român
