Dicționar Român. 2013.
Dario Bonetti — Personal information Full name Dario Bonetti Date of birth August 5, 1961 (19 … Wikipedia
curătură — CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1. Loc într o pădure, curăţat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniş acoperit cu vii. – Din cura2 + suf. (ă)tură Trimis de cornel, 30.01.2004. Sursa: DLRM CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1 … Dicționar Român
curăţătorie — CURĂŢĂTORÍE, curăţătorii, s.f. 1. Atelier în care se curăţă (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecţionate din ţesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curăţarea pieselor turnate. [var.: curăţitoríe s.f.] –… … Dicționar Român
perie — PÉRIE, perii, s.f. 1. Obiect făcut dintr o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice şi care serveşte la frecat, la curăţat etc. manual diverse obiecte. ♦ fig. (fam. şi… … Dicționar Român
pieptănat — PIEPTĂNÁT1 s.n. Pieptănare. – v. pieptăna. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PIEPTĂNÁT2, Ă, pieptănaţi, te, adj. 1. (Despre păr, barbă etc.) Descurcat, netezit, aranjat sau curăţat cu pieptenele; (despre oameni) cu părul descurcat … Dicționar Român
plivit — PLIVÍT1, plivituri, s.n. Plivire. – v. plivi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLIVÍT2, Ă, pliviţi, te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curăţat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curăţat de lăstarii, de… … Dicționar Român
rafinat — RAFINÁT, Ă, rafinaţi, te, adj. 1. (Despre produse şi substanţe) Curăţat de corpuri străine; obţinut în urma unei rafinări. 2. fig. Fin, delicat, subtil. 3. fig. Perfid, viclean, şiret. – v. rafina. cf. fr. r a f f i n é . Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
aparat — APARÁT, aparate, s.n. 1. Sistem de piese care serveşte pentru o operaţie mecanică, tehnică, ştiinţifică etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transformă o formă de energie în alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care… … Dicționar Român
arbiu — ARBÍU, arbie, s.n. Vergea cu care în trecut se curăţa sau se încărca puşca. – Din tc. harbi. Trimis de romac, 24.02.2004. Sursa: DEX 98 ARBÍU s. 1. vargă, vergea. (Cu arbiul se curăţa odinioară ţeava puştii.) 2. (reg.) climpuş, (prin nordul… … Dicționar Român
bucium — BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal şi folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. [var.: búcin s.n.] – lat. bucinum. Trimis de… … Dicționar Român
