- curăţitor
- CURĂŢITÓR, -OÁRE, curăţitori, -oare, adj., subst. 1. adj. Care curăţă. 2. s.f. Maşină sau instalaţie folosită la separarea corpurilor străine dintr-un material pulverulent, granular etc. 3. s.n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor, impurităţilor etc. de pe suprafaţa pieselor. 4. s.n. Aparat pentru separarea dintr-un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid. – Curăţi + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98curăţitór adj. m., pl. curăţitóri; f. sg. şi pl. curăţitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcurăţitór (aparat) s. n., pl. curăţitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCURĂŢIT//ÓR1 curăţitoroáre n. Aparat care serveşte la curăţare. curăţitor de parafină. /a curăţa + suf. curăţitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.