curăţitor — CURĂŢITÓR, OÁRE, curăţitori, oare, adj., subst. 1. adj. Care curăţă. 2. s.f. Maşină sau instalaţie folosită la separarea corpurilor străine dintr un material pulverulent, granular etc. 3. s.n. Unealtă, aparat sau dispozitiv utilizat la… … Dicționar Român
cura — CURÁ1, curéz, vb. I. tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURÁ2, curéz, vb. I. tranz. (reg.) A… … Dicționar Român
otic — OTÍC, otice, s.n. Lopăţică cu care se curăţă de pământ brăzdarul şi cormana plugului. – Din scr. otik. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OTÍC s. (tehn.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuş, (prin Transilv. şi Maram.) săpălău,… … Dicționar Român
ureche — IARBA URÉCHII s. v. rujă, urechelniţă. Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Sinonime URÉCHE s. v. branhie, măsea, opercul. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime URECHE TĂTĂRÁSCĂ s. v. urechea iepurelui. Trimis de siveco, 23.11.2007.… … Dicționar Român