curea

curea
CUREÁ, curele, s.f. 1. Fâşie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâşie folosită ca cingătoare. ♢ expr. A-l ţine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă şi rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mişcarea de rotaţie şi puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de maşină la altul; b) fig. ceea ce serveşte ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (înv. şi pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâşie lungă şi îngustă de pământ. – lat. corrigia.
Trimis de ionel_bufu, 31.03.2008. Sursa: DEX '98

CUREÁ s. v. centură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CUREÁ s. v. nojiţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cureá s. f., art. cureáua, g.-d. art. curélei; pl. curéle
Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

CUR//EÁ cureaéle f. 1) Fâşie lungă de piele sau din alte materiale având diferite întrebuinţări. 2) Fâşie din piele sau din alt material, care serveşte la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; brâu; cordon; centură. ♢ A (nu)-l ţine cureaeaua a (nu) se simţi în stare să... 3): curea de transmisie bandă continuă de piele sau de pânză rezistentă, care serveşte pentru transmiterea mişcării de rotaţie de la un ax la altul. [art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] /<lat. corrigia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cureá (curéle), s.f. – 1. Fîşie lungă din piele, material plastic etc. folosită ca cingătoare. – 2. Bici. – 3. Şiret de piele. – 4. Centură, faşă, legătură. – 5. Toartă, mîner de piele al unor obiecte grele. – 6. (înv.) Măsură de 16 picioare. – 7. Limbă de pămînt, margine de grind. – 8. Dans popular. – 9. (înv.) Joc de noroc tipic pentru unii şarlatani care frecventau tîrgurile, interzis în 1820 de domnitorul Alexandru Şuţu. – Mr. curao, megl. curauă. lat. corrigia (Diez, I, 250; DAR). Rezultatul rom. este normal, în privinţa fonetismului, cf. Rosetti, I, 75; totuşi, se preferă adesea un der. ipotetic de la corium (Densusianu, rom., XXXIII, 277), de tipul *corella (Puşcariu 459; Iordan, Dift., 59) sau *coriella (Meyer, alb. St., IV, 79; Pascu, I, 73); însă cf. sard. korria, sp. correa. Sensul 7 apare şi în sard. – Der. curelar, s.m. (meşter care face curele, hamuri); curelărie, s.f. (meşteşugul curelarului; atelierul curelarului); cureluşe, s.f. (bici); încurela, vb. (a strînge în curele, a încinge). Din ro, par a proveni ngr. ϰουρέλι "cîrpă" şi ϰουρελιάζφ " a tăia în fîşii; a face bucăţi", şi mag. kurélye (Edelspacher 17).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • centură — CENTÚRĂ, centuri, s.f. 1. Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia; cordon, cingătoare. ♢ expr. Până, la centură = (de la umeri) până la talie. ♦ Centură de campion = centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul… …   Dicționar Român

  • cordon — CORDÓN, cordoane, s.n. I. 1. Cingătoare (de material plastic, de panglică, de pânză, de piele etc.); centură, curea. ♦ Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoraţii înalte; gradul cel mai înalt al unei… …   Dicționar Român

  • fascie — FÁSCIE1, fascii, s.f. l. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure şi purtat de lictorii care însoţeau pe unii magistraţi romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis. Trimis de cornel,… …   Dicționar Român

  • lasou — LASÓU, lasouri, s.n. Curea sau frânghie lungă, terminată la un capăt cu un laţ, folosită în America pentru prinderea animalelor sălbatice. – Din fr. lasso. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  lasóu s. n., art. lasóul, pl. lasóuri… …   Dicționar Român

  • lesă — LÉSĂ, lese, s.f. Curea cu care se leagă sau cu care sunt purtaţi câinii. – Din fr. laisse. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  lésă s. f., g. d. art. lései; pl. lése Trimis de siveco, 19.06.2006. Sursa: Dicţionar ortografic  LÉS//Ă… …   Dicționar Român

  • martingală — MARTINGÁLĂ, martingale, s.f. I. 1. Curea de la ham în formă de furcă, ce nu permite calului să se ridice în două picioare. 2. Bară de metal în formă de suliţă, care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze. II. Procedeu de a ponta la… …   Dicționar Român

  • zgardă — ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (şi de care se prinde o curea, un lanţ etc.). 2. (înv.) Salbă; colan, şirag de pietre scumpe. – cf. alb. s h k a r d h ë. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • potâng — POTẤNG, potânguri, s.n. Lanţ, curea etc. care leagă plugul de grindei. – Din scr. poteg, magh. pating. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  POTÂNG s. (tehn.) (reg.) chişer, gânj, mâţă. (potâng la plug.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • supieu — SUPIÉU, supieuri, s.n. (Rar) Baretă (de elastic) prinsă de partea de jos a pantalonilor şi trecută pe sub talpă, pentru a ţine pantalonii întinşi. [pr.: pi eu. – var.: supié s.n.] – Din fr. sous pied. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • Epidermodysplasia verruciformis — Classification and external resources OMIM 226400 305350 DiseasesDB 31394 …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”