zgardă

ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (şi de care se prinde o curea, un lanţ etc.). 2. (înv.) Salbă; colan, şirag de pietre scumpe. – cf. alb. s h k a r d h ë.

Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98



ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. 1. ♢ A pune (sau a lega cu) zgardă pe cineva = A lipsi pe cineva de libertate în acţiuni; a ţine în frâu pe cineva. 3. Fire, de obicei de lână, răsucite, care se prind în jurul gâtului la unele animale (pentru a le recunoaşte). [g.-d. art. zgărzii] (cuv. autoht.)

Trimis de tavi, 19.12.2004. Sursa: NODEX



ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. zgardă (et. nec.; explicaţiile prin mijlocirea lui gard, ucr. garda = podoabă, alb. škardhë sau gherdan nu sunt satisfăcătoare; ucr. şi alb. par sa provină din rom.)

Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER



ZGÁRDĂ s. (înv.) prohaz. (Ogar cu zgardă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ZGÁRDĂ s. v. colan, colier, salbă, şirag.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



zgárdă s. f., g.-d. art. zgărzii; pl. zgărzi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ZGÁRDĂ zgărzi f. 1) Curea prevăzută cu o cataramă (sau cu un cerc de metal), care se prinde în jurul gâtului la câini şi de care se prinde lanţul sau o altă curea (pentru a fi legat sau purtat). ♢ A pune zgardă (sau a lega cu zgardă ) pe cineva a lipsi pe cineva de libertate în acţiuni; a ţine în frâu pe cineva. 2) Fire, de obicei de lână, răsucite, care se prind în jurul gâtului la unele animale (pentru a le recunoaşte). 3) înv. Podoabă constând dintr-un şirag (sau mai multe) de mărgele, monede sau alte obiecte decorative, purtată la gât de femei. [G.-D. zgărzii] /cuv. autoht.

Trimis de siveco, 31.03.2007. Sursa: NODEX