cumsecădenie — CUMSECĂDÉNIE s.f. Calitatea unui om de a fi cumsecade. – Cumsecade + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 cumsecădénie s. f. (sil. ni e), art. cumsecădénia (sil. ni a), g. d. cumsecădénii, art. cumsecădéniei Trimis de… … Dicționar Român
acătării — ACĂTẮRII adj. invar. (pop. şi fam.; de obicei la comparativ) 1. (Despre lucruri) Care posedă calităţi corespunzătoare scopului sau destinaţiei; bun, frumos, de seamă. 2. (Despre oameni) De treabă, cumsecade, vrednic, cu calităţi deosebite. [var … Dicționar Român
om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere … Dicționar Român
omeneşte — OMENÉŞTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc; cât poate un om. 2. În condiţii omeneşti, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. eşte. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98 OMENÉŞTE adv. v.… … Dicționar Român
omenie — OMENÍE s.f. Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. ♢ loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) omenie = lipsit de… … Dicționar Român
să — conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare) 1. (Introduce o propoziţie subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziţie predicativă) Pare să fie un om… … Dicționar Român
treabă — TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ expr. A avea treabă = a fi ocupat. A şi căuta (sau a şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în… … Dicționar Român
aiurea — AIÚREA adv., adj. 1. adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ♢ Într aiurea = fără ţintă; la întâmplare. ♢ expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ♢ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N ai dreptate. 2. adj. (fam.) Zăpăcit … Dicționar Român
anapoda — ANÁPODA adv. Pe dos, de a ndoaselea; altfel, în altă direcţie decât trebuie. [var.: (reg.) anápăda adv.] – Din ngr. anápoda. Trimis de RACAI, 03.03.2009. Sursa: DEX 98 Anapoda ≠ cumsecade Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ANÁPODA … Dicționar Român
benign — BENÍGN, Ă, benigni, e, adj. (Despre boli) Lipsit de gravitate; uşor. – Din lat. benignus, fr. bénin, igne. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 Benign ≠ malign Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BENÍGN adj. (med.) curabil,… … Dicționar Român
