culisă — CULÍSĂ, culise, s.f. 1. Spaţiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 2. fig. (La pl.; peior.) Dedesubturile unor acţiuni sau ale unei stări de fapt; maşinaţie, înscenare, intrigă. ♢ loc. adv. În culise = în ascuns … Dicționar Român
culisá — vb., ind. prez. 1 sg. culiséz, 3 sg. şi pl. culiseázã … Romanian orthography
culísã — s. f., g. d. art. culísei; pl. culíse … Romanian orthography
culisor — CULISÓR, culisoare, s.n. Piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mişcare rectilinie alternativă în raport cu culisa (3), de a lungul canalului interior al acesteia. – Din culisă. cf. fr. c o u l i s s e u r . Trimis de… … Dicționar Român
culisare — CULISÁRE, s.f. Acţiunea de a culisa şi rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – v. culisa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CULISÁRE s. (tehn.) glisare. (culisare unei uşi.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
arlechin — ARLECHÍN, (1) arlechini, s.m., (2, 3) arlechine, s.n. 1. s.m. Personaj comic din vechile farse (populare) italiene. 2. s.n. Culisă aşezată în spatele fiecăruia dintre pereţii laterali ai unui scene, pentru a permite micşorarea lăţimii acesteia;… … Dicționar Român
glisa — GLISÁ, glisez, vb. I. intranz. 1. (Mai ales despre piese tehnice) A aluneca, a se deplasa de a lungul altei piese (printr o frecare minimă). 2. (Despre hidroavioane) A aluneca la suprafaţa apei. – Din fr. glisser. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
corcie — CÓRCIE s. v. patină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime córcie, córcii, s.f. (reg.) 1. speteze ce se pun pe o sanie pentru a aduce fân. 2. sac întins pe două beţe, în care se pune fân cailor; agăţat de oişte, e folosit în timpul… … Dicționar Român
covată — COVÁTĂ, coveţi, s.f. (reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata. Trimis de Marin, 24.04.2004.… … Dicționar Român
cula — culá ( léz, át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). fr. couler. – Der. culaj, s.n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanţă, s.f. (rapiditate, eficienţă, spontaneitate în afaceri) … Dicționar Român
