- cula
- culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). fr. couler. – Der. culaj, s.n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanţă, s.f. (rapiditate, eficienţă, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiaşi rădăcini îi aparţine culisă, s.f., din fr. coulisse.Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.