culă

CÚLĂ, cule, s.f. 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, şi ca loc de apărare). 2. (înv.) Turn circular; cupolă, boltă. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (înv.) Beci boltit; subterană. 4. (înv.) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moşii. – Din tc. kula. cf. bg., scr. k u l a .

Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



CÚLĂ s. v. boltă, cupolă, hrubă, subterană, tezaur, vistierie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cúlă s. f., g.-d. art. cúlei; pl. cúle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÚLĂ s.f. Pelerină cu glugă şi cu mâneci largi purtată de unele ordine călugăreşti. [< fr. coule].

Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DN



cúlă (cúle), s.f. – 1. Turn, foişor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăţie. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. tc. kula, din arab. kulle (Şeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές, alb. kulë, bg., sb., cr. kula.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



CÚLĂ s. f. pelerină cu glugă şi cu mâneci largi purtată de unele ordine călugăreşti. (< fr. coule)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN