covor

covor
COVÓR, covoare, s.n. Ţesătură groasă de lână, de bumbac etc. (cu figuri şi desene de diferite culori), folosită pentru împodobirea încăperilor. – Din rus. kovior, ucr. kover.
Trimis de Marin, 24.04.2004. Sursa: DEX '98

COVÓR s. v. scoarţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

covór s. n., pl. covoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COV//ÓR covoroáre n. 1) Ţesătură groasă, confecţionată din fibre naturale sau sintetice, cu desene multicolore, cu care se împodobesc încăperile sau care se aşterne pe podea. 2) Strat superficial de asfalt aplicat peste un pavaj; îmbrăcăminte rutieră. /<ucr. kovior, rus. kover
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

covór (covoáre), s.n. – Ţesătură groasă de lînă, pentru împodobirea încăperilor. sl. kovrŭ (Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Berneker 592); cf. bg. kovor, cr. kover, rut. koverčĭ, rus. kovër. – Der. covorat, adj. (tapisat); încovora, vb. (rar, a tapisa). Din rom. provine mag. kóbor (Edelspacher 16). De la o formă sl. nedeterminată (cf. rut. koverčĭ, bg. koverki, koverka) provine covergă, s.f. (cort, prelată; schelet de formă arcuită care ţine capota unei trăsuri; nuia îndoită; acoperămînt de crengi; acoperămînt în general; colibă, bordei). Coviltir (var. înv. covîltir), s.n. (acoperămînt; cort, prelată) aparţine aceleiaşi familii, chiar dacă der. sa nu este clară (după Şeineanu, DAR şi Scriban, din fr. couverture, a cărui der. nu este posibilă direct; cf. împotrivă Sanzewitsch 201); der. covîltiros, adj. (arcuit, coroiat); încolvîltirit, adj. (acoperit cu prelată).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • scoarţă — SCOÁRŢĂ, scoarţe, s.f. 1. Înveliş extern (gros şi tare) al trunchiului şi al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă. ♢ expr. Obraz de scoarţă = om necioplit, lipsit de ruşine de bună cuviinţă. (reg.) Mamă (sau soră) de scoarţă =… …   Dicționar Român

  • persan — PERSÁN, Ă, persani, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Persiei sau era originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia;… …   Dicționar Român

  • preş — PREŞ, preşuri, s.n. Covor lung şi îngust care se aşterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ♢ expr. (fam.) A duce (pe cineva) cu preşul = a păcăli, a înşela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraş pentru şters talpa încălţămintei… …   Dicționar Român

  • tapet — TAPÉT, tapete, s.n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereţii unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în… …   Dicționar Român

  • chilim — CHILÍM, chilimuri, s.n. 1. Covor (turcesc) cu două feţe; scoarţă înflorată. 2. Un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava. – Din tc. kilim. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHILÍM s. scoarţă.… …   Dicționar Român

  • lăicer — LĂICÉR, lăicere, s.n. (reg.) Covor ţărănesc de lână care se aşterne pe jos sau cu care se împodobesc la ţară laviţele şi pereţii. [pr.: lă i . – var.: lăvicér s.n.] – La(v)iţă + suf. ar. Trimis de oprocopiuc, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  LĂICÉR s …   Dicționar Român

  • velinţă — VELÍNŢĂ, velinţe, s.f. Ţesătură ţărănească groasă de lână albă sau vărgată în diferite culori, de obicei împâslită la piuă, întrebuinţată ca pătură, cuvertură, covor etc. [pl. şi: velinţi] – cf. ngr. v e l é n t z a, scr. v e l e n a c. Trimis de …   Dicționar Român

  • zăvează — ZĂVEÁZĂ, zăveze, s.f. (înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarţă. – Din sl. zavĕsa. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  zăveáză s. f., g. d. art. zăvézei; pl. zăvéze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • ţoală — ŢOÁLĂ, ţoale, s.f. (pop.; mai ales la pl.) Obiect de rufărie sau de îmbrăcăminte; spec. haină veche, uzată. – cf. ţ o l2. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢOÁLĂ s. v. cergă, cuvertură, haină, îmbrăcăminte, învelitoare, pătură, strai …   Dicționar Român

  • bunceag — BUNCEÁG, bunceaguri, s.n. (reg.) 1. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate şi ierbărie. 2. Covor de muşchi. – cf. scr. b u č a k. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BUNCEÁG s. v. piedicuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”