- cormană
- CORMANĂ, cormane, s.f. Parte a plugului confecţionată din tablă de oţel, care deplasează lateral, răstoarnă şi mărunţeşte brazdele; răsturnătoare. [var.: (reg.) cormán s.n.] – Din magh. kormány.Trimis de ana_zecheru, 24.03.2003. Sursa: DEX '98CORMÁNĂ s. (tehn.) răsturnătoare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecormánă s. f., g.-d. art. cormánei; pl. cormáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCORMÁN//Ă cormanăe f. Parte a plugului care răstoarnă brazda. /<ung. kormányTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcormánă1, cormáne, s.f. (reg.) 1. scândură sau limbă metalică fixată plugului pentru a răsturna brazda; cucură, poliţă, răsturnătoare, cătuşă, lespede. 2. scândura care abate apa de pe roatele morii. 3. marginea holdei rămasă nesecerată. 4. catarg.Trimis de blaurb, 25.04.2006. Sursa: DARcormánă2, cormáne, s.f. (reg.) larvă de cărăbuş, vierme.Trimis de blaurb, 25.04.2006. Sursa: DARcormánă (cormáne), s.f. – 1. Parte a plugului care răstoarnă şi mărunţeşte brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (înv.) Catarg. – 4. Ascuţire prea scurtă, care toceşte tăişul. – var. córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány "cîrmă" (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo "cîrmă", cf. cîrmi, şi de asemenea sb. korman, rus. kormilo "cîrmă"; însă semantismul din rom. pare izolat şi prezintă dificultăţi. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν "extremitate îndoită".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.