curmea

curmeá, curméle, s.f. (reg.) grindeiul plugului.

Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR



curmeá (-éle), s.f. – Partea din spate a plugului. Origine incertă. Din ruus. kormá "partea dinapoi", după Cancel 15, sau din bg. kărmá (Conev 71). Weigand, Jb, XIX, 79, oscilează între lat. *columella şi der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la curmei (sau *curmel), cum este căţel-căţea, dar semantismul nu este clar.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER