- cucură
- CÚCURĂ1, cucure, s.f. (înv.) Tolbă de săgeţi. – Din ngr. kúkuron.Trimis de ana_zecheru, 24.03.2003. Sursa: DEX '98CÚCURĂ2, cucure, s.f. (reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana şi plazul. – Din magh. kukora.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CUCÚRĂ s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecúcură (tolbă de săgeţi, parte a plugului) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcureTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÚCUR//Ă1 cucurăe f. Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana şi plazul. /<ngr. kukoraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÚCUR//Ă2 cucurăe f. înv. Tolbă de săgeţi. /<ung. kúkuronTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcúcură (-re), s.f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana şi plazul, făcută din lemn. Mag. kukora "strîmb" (DAR), cf. sb. kukora "cîrlig". După Cancel 14, din rus. kókori.Trimis de blaurb, 24.06.2007. Sursa: DERcúcură (-ri), s.f. – Tolbă de săgeţi. ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulaţie reală. cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).Trimis de blaurb, 24.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.