contrarietate

contrarietate
CONTRARIETÁTE s.f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noţiuni sau judecăţi. [pr.: -ri-e-] – Din fr. contrariété.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

contrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. contrarietăţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONTRARIETÁTE f. 1) Sentiment de nemulţumire provocat de o contrazicere, de o atitudine neaşteptată şi nedorită. 2) log. Raport între două noţiuni, care se exclud reciproc. [Sil. -ri-e-] /<fr. contrariété
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTRARIETÁTE s.f. Nemulţumire, surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. ♢ (log.) Raport de contrarietate = raport între naţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate, amândouă în favoarea unei a treia. [cf. fr. contrariété].
Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DN

CONTRARIETÁTE s. f. 1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. 2. (log.) raport între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia. (< fr. contrariété)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • contrarietáte — s. f. (sil. ri e ), g. d. art. contrarietäţii …   Romanian orthography

  • subcontrarietate — SUBCONTRARIETÁTE, subcontrarietăţi, s.f. (log.) Raport între judecata particular afirmativă şi cea particular negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate. [pr.: ri e ] – Sub1 + contrarietate. Trimis… …   Dicționar Român

  • contrar — CONTRÁR, Ă, contrari, e, adj., adv., s.n., prep. 1. adj. Opus, potrivnic. ♢ Noţiuni contrare = noţiuni care se află într un raport în care acceptarea uneia presupune înlăturarea celeilalte fără ca înlăturarea uneia să presupună admiterea… …   Dicționar Român

  • Pierre le Chantre — (Petrus Cantor, ✝ 22 septembre 1197) est un lettré et théologien scolastique chrétien du XIIe siècle. Promu grand chantre (d où son nom) en 1184 de l église de Paris, il est notamment l auteur de gloses sur la Bible et d un traité… …   Wikipédia en Français

  • Peter Cantor — • French theologian (d. 1197) Catholic Encyclopedia. Kevin Knight. 2006. Peter Cantor     Peter Cantor     † …   Catholic encyclopedia

  • contrarietà — con·tra·rie·tà s.f.inv. CO 1. sentimento di avversione, di fastidio; disappunto: manifestare, non nascondere la propria contrarietà; un moto di contrarietà Sinonimi: disappunto, fastidio. 2. contrasto, avversione, opposizione: contrarietà di idee …   Dizionario italiano

  • hei — interj. 1. Exclamaţie care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenţia. 2. Exclamaţie care exprimă: voie bună, satisfacţie, plăcere, admiraţie, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamaţie… …   Dicționar Român

  • iacă — IÁCĂ1 interj. 1. Ia! iată! uite! vezi! ♦ Ascultă! Iacă ce mi zicea el. 2. Deodată, pe neaşteptate. 3. Exprimă mirare, contrarietate, protest. [var.: iáca; iácătă interj.] – Ia + că. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IÁCĂ2 s.f. (înv. şi… …   Dicționar Român

  • na — interj. 1. (fam., cu valoare verbală) Poftim! ia! ţine! ♢ expr. Na ţi o (bună) sau na ţi o frântă (că ţi am dres o) se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepţie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamaţie …   Dicționar Român

  • nemulţumire — NEMULŢUMÍRE, nemulţumiri, s.f. Faptul de a fi nemulţumit; stare a celui nemulţumit; supărare, mâhnire; insatisfacţie, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [var.: (reg.) nemulţămíre s.f.] – Ne + mulţumire. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”