subcontrarietate

SUBCONTRARIETÁTE, subcontrarietăţi, s.f. (log.) Raport între judecata particular-afirmativă şi cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate. [pr.: -ri-e-] – Sub¹- + contrarietate.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



subcontrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. subcontrarietăţii; pl. subcontrarietăţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SUBCONTRARIETÁTE s.f. (log.) Raport de subcontrarietate = raport între o judecată particular-afirmativă şi una particular-negativă, caracterizat prin aceea că nu pot fi ambele judecăţi false, dar pot fi ambele adevărate. [pron. -ri-e-. / < sub- + contrarietate].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUBCONTRARIETÁTE s. f. (log.) raport de subcontrarietate = raport între o judecată particular-afirmativă şi una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăţi false, dar pot fi ambele adevărate. (< sub- + contrarietate)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN