contradictoriu

contradictoriu
CONTRADICTÓRIU, -IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendinţe) Care se contrazic între ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ♢ loc. adj. si adv. În contradictoriu = (Care este) în opoziţie de idei cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contradictoire.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CONTRADICTÓRIU adj. contrar, divergent, opus, potrivnic, (rar) contrazicător. (Păreri contradictoriu.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

contradictóriu adj. m. [-riu pron. -rĩu], f. contradictórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. contradictórii
Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONTRADICTÓRI//U contradictoriue (contradictoriui) 1) Care conţine o contradicţie; caracterizat prin contradicţie. Afirmaţie contradictoriue. 2) Care se află în relaţii de excludere reciprocă. Tendinţă contradictoriue. /<fr. contradictoire, lat. contradictorius
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTRADICTÓRIU, -IE adj. (Despre idei, tendinţe, fenomene) Care se contrazice cu altul, care este incompatibil; contradicţional. ♢ În contradictoriu = în opoziţie de idei cu ceva sau cu cineva. [pron. -riu. / < lat. contradictor, cf. fr. contradictoire].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONTRADICTÓRIU, -IE adj. (despre idei, tendinţe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar. o în contradictoriu = în opoziţie de idei cu ceva sau cu cineva. (< fr. contradictoire, lat. contradictorius)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • contradictóriu — adj. m. [ riu pron. rìu], f. contradictórie (sil. ri e); pl. m. şi f. contradictórii …   Romanian orthography

  • contradictorialitate — CONTRADICTORIALITÁTE s.f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr un proces este îndreptăţită să i se comunice toate actele părţii adverse şi să discute în contradictoriu problemele care interesează… …   Dicționar Român

  • contencios — CONTENCIÓS, OÁSĂ, contencioşi, oase, s.n., adj. 1. s.n. (În unele state) Serviciu pe lângă o instituţie publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei respective la încheierea de acte… …   Dicționar Român

  • controversă — CONTROVÉRSĂ, controverse, s.f. Discuţie în contradictoriu (asupra unei chestiuni principiale); (fam.) discuţie aprinsă, ceartă, neînţelegere. – Din fr. controverse. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONTROVÉRSĂ s. 1. litigiu.… …   Dicționar Român

  • polemic — POLÉMIC, Ă, polemici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Discuţie în contradictoriu, controversă pe o temă literară, ştiinţifică, politică etc. 2. adj. Care ţine de polemică (1), cu tendinţă de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu …   Dicționar Român

  • polemiza — POLEMIZÁ, polemizez, vb. I. intranz. A susţine o polemică, a face polemică, a discuta în contradictoriu. – Din fr. polémiser. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  polemizá vb., ind. prez. 1 sg. polemizéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • contrazice — CONTRAZÍCE, contrazic, vb. III. 1. tranz. A susţine contrarul celor spuse de cineva; a nega. 2. tranz. A nu se potrivi, a fi în opoziţie, a fi incompatibil cu ceva; a dezminţi ceva. 3. refl. A spune ceva în opoziţie cu cele afirmate anterior de… …   Dicționar Român

  • controversa — CONTROVERSÁ, controversez, vb. I. tranz. (Rar) A discuta în contradictoriu asupra unei probleme de principiu. – Din fr. controverser, lat. controversare. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  controversá vb., ind. prez. 1 …   Dicționar Român

  • decidabilitate — DECIDABILITÁTE s.f. (log.) Caracterul unui sistem ipotetic deductiv non contradictoriu şi complet. [cf. fr. décidabilité]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  DECIDABILITÁTE s. f. caracterul unui sistem ipotetico deductiv… …   Dicționar Român

  • discuta — DISCUTÁ, discút, vb. I. 1. intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa. 2. tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv de muncă. – Din fr. discuter. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”