contradictorialitate

CONTRADICTORIALITÁTE s.f. Principiu fundamental al dreptului procesual, în temeiul căruia fiecare parte dintr-un proces este îndreptăţită să i se comunice toate actele părţii adverse şi să discute în contradictoriu problemele care interesează soluţionarea pricinii. [pr.: -ri-a-] – Contradictoriu + suf. -alitate.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



contradictorialitáte s. f. (sil. -ri-a-), g.-d. art. contradictorialităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONTRADICTORIALITÁTE s.f. (jur.) Principiu de drept constând în obligaţia de a se face cunoscut părţilor învinuirile formulate împotriva lor şi totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. [pron. -ri-a-. / cf. it. contraddittorietà].

Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DN



CONTRADICTORIALITÁTE s. f. principiu fundamental în dreptul civil, constând în obligaţia de a se face cunoscut părţilor învinuirile formulate împotriva lor şi totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu. (după it. contraddittorietà)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN