confuzie

confuzie
CONFÚZIE, confuzii, s.f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ♢ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, raţionament, memorie etc., însoţite uneori de agitaţie. 2. (jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligaţii prin întrunirea, în aceeaşi persoană, a calităţilor de creditor şi debitor. [var.: confuziúne s.f.] – Din fr. confusion, lat confusio, -onis.
Trimis de irene_bujenita, 14.09.2003. Sursa: DEX '98

Confuzie ≠ precizie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONFÚZIE s. 1. încurcătură, zăpăceală, (Transilv.) îngăimăceală, (fam.) halima. (S-a produs o confuzie de nedescris.) 2. imprecizie, neclaritate, nelămu-rire, neprecizie, obscuritate, (fig.) nebulozitate. (confuzie în exprimare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

confúzie s. f. (sil. -zi-e), art. confúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (sil. -zi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONFÚZI//E confuziei f. 1) Caracter confuz; stare confuză; lipsă de claritate; încurcătură. 2) Eroare rezultată din confundarea lucrurilor sau a fiinţelor. ♢ confuzie mintală stare patologică pasageră sau persistentă constând în pierderea clarităţii gândirii. [art. confuzia; G.-D. confuziei; Sil. -zi-e] /<fr. confusion, lat. confusio, confuzieonis
Trimis de siveco, 24.08.2006. Sursa: NODEX

CONFÚZIE s.f. Încurcătură; lipsă de orientare. ♢ Confuzie mintală = tulburare de conştiinţă care apare în cazul unor infecţii şi intoxicaţii. [gen. -iei, var. confuziune s.f. [cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONFÚZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. o confuzie mintală = tulburare de conştiinţă, în cazul unor infecţii şi intoxicaţii. (< fr. confusion, lat. confusio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • confúzie — s. f. (sil. zi e), art. confúzia (sil. zi a), g. d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (sil. zi i ) …   Romanian orthography

  • nebulozitate — NEBULOZITÁTE, nebulozităţi, s.f. Gradul de acoperire cu nori a bolţii cerului; starea cerului acoperit de nori. ♦ fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité. Trimis de cornel, 08.06.2004.… …   Dicționar Român

  • quiproquo — QUIPROQUÓ, quiproquo uri, s.n. 1. (livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situaţie (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [pr.: cviprocvo şi chiproco] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • bucura — BUCURÁ, búcur, vb. I. refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacţie. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (peior.) A râvni la...; …   Dicționar Român

  • confuzionism — CONFUZIONÍSM, confuzionisme, s.n. (Rar) Tendinţă de a crea confuzie, dezorientare. [pr.: zi o] – Din fr. confusionnisme. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  confuzionísm s. n. (sil. zi o ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • halima — HALIMÁ, halimale, s.f. Povestire, întâmplare complicată, cu multe peripeţii. ♦ fig. Situaţie încurcată, amestecătură, confuzie. – Din ngr. halimá (< tc.). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HALIMÁ s. v. confuzie, încurcătură,… …   Dicționar Român

  • haos — HÁOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut… …   Dicționar Român

  • infern — INFÉRN s.n. 1. Loc unde sălăşluiesc sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri veşnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. fig. Loc de dezordine şi de confuzie; viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de… …   Dicționar Român

  • obscuritate — OBSCURITÁTE, obscurităţi s.f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas …   Dicționar Român

  • încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”