infern

INFÉRN s.n. 1. Loc unde sălăşluiesc sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri veşnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. fig. Loc de dezordine şi de confuzie; viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de suportat, tortură sufletească. [pl. şi: (rar) infernuri, inferne] – Din lat. infernus.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



Infern ≠ eden, paradis, rai

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



INFÉRN s. v. iad.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



inférn s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



INFÉRN n. 1) rel. Loc unde se crede că sufletele păcătoşilor sunt supuse, după moarte, unor chinuri veşnice; iad; gheenă. 2) fig. Loc cu condiţii insuportabile; iad. 3) fig. Stare de nefericire. /<lat. infernus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



INFÉRN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locaş subpământean unde cei vechi credeau că rămân sufletele morţilor. 3. Colecţie de cărţi licenţioase, formând în bibliotecile mari o secţie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) Loc de dezordine şi de confuzie. [pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno].

Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN



INFÉRN s. n. 1. (mit.) locaş subpământean unde se credea că rămân sufletele morţilor. 2. iad. 3. colecţie de cărţi licenţioase, formând, în bibliotecile mari, o secţie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosferă de dezordine şi de confuzie; situaţie greu de suportat, viaţă chinuită. (< lat. infernus, it. inferno)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



inférn (inférnuri), s.n. – Iad, gheenă. it. inferno (sec. XIX). – Der. infernal, adj., din fr. infernal.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER