- haos
- HÁOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut de "neguri", în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele şi materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine, primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spaţiu nemărginit sub forma unei divinităţi. 2. Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmăşeală, neorganizare. [var.: (înv.) cáos s.n.] – Din fr., lat. chaos.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Haos ≠ ordineTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeHÁOS s. 1. v. babilonie. 2. v. debandadă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeháos s.n., pl. háosuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÁOS haosuri n. 1) (în mitologia şi în filozofia greacă veche) Spaţiu nemărginit conceput ca un amestec confuz de elemente materiale, care ar fi existat până la apariţia lumii. 2) fig. Dezordine completă; confuzie generală. /<fr., lat. chaosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHÁOS s.n. 1. Stare de neorganizare în care presupuneau cei vechi că se afla materia înainte de apariţia universului cunoscut de om. 2. (fig.) Neorânduială, neorganizare, dezordine. [pron. ha-os, var. caos, chaos s.n. / < gr. chaos, cf. fr. chaos].Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DNHÁOS s. n. 1. stare de neorganizare în care cei vechi presupuneau că se afla materia înainte de apariţia universului cunoscut de om. 2. (fig.) stare de confuzie, de dezordine. (< fr., lat. chaos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
