- halima
- HALIMÁ, halimale, s.f. Povestire, întâmplare complicată, cu multe peripeţii. ♦ fig. Situaţie încurcată, amestecătură, confuzie. – Din ngr. halimá (< tc.).Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HALIMÁ s. v. confuzie, încurcătură, zăpăceală.Trimis de siveco, 26.10.2007. Sursa: Sinonimehalimá s. f., art. halimáua, g.-d. art. halimálei; pl. halimáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHALIMÁ halimale f. 1) Întâmplare, situaţie sau povestire cu peripeţii încurcate. 2) fig. Eroare cauzată de o neînţelegere. [art. halimaua] /<ngr. halimaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhalimá (halimále), s.f. – 1. Titlu al colecţiei de poveşti orientale, mai cunoscută ca O mie şi una de nopţi. – 2. Basm, poveste, snoavă. – 3. Încurcătură, încîlceală, confuzie. Arab. âlima "balerină" (› fr. almée, sp. almea), prin intermediul ngr. χαλιμά (Şeineanu, II, 200; Lokotsch, 800; Tagliavini, Arch. rom., XII, 220). Sensul 3 este firesc, dată fiind complicaţia poveştii. Se pare că Graur 161 se înşală interpretîndu-l ca "hărmălaie", pe care îl explică prin ţig. halema, de la ha- "a mînca".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.