- conducere
- CONDÚCERE, conduceri, s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – v. conduce.Trimis de LauraGellner, 17.03.2009. Sursa: DEX '98CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (conducere ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administraţie. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcţie, şefie. (Deţine conducere unei instituţii.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga conducere a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoţire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecondúcere s. f. → ducereTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCONDÚCER//E conducerei f. 1) v. A CONDUCE. 2) Persoană sau colectiv care conduce. conducereea institutului. conducereea adunării. [G.-D. conducerii] /v. a conduceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONDÚCERE s.f. Acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. ♦ (concr.) Persoană sau colectiv care dirijează o instituţie, o întreprindere etc. [< conduce].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONDÚCERE s. f. 1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. 2. organ de cârmuire politică sau administrativă. (< conduce)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.