colăcărie

colăcărie: COLĂCĂRÍE, colăcării, s.f. (pop.) Oraţie de nuntă. – Colăcar + suf. -ie.

Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

COLĂCĂRÍE s. oraţie, (reg.) conăcărie. (colăcărie spusă la o nuntă ţărănească.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

colăcăríe s. f., art. colăcăría, g.-d. art. colăcăríei; pl. colăcăríi, art. colăcăríile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COLĂCĂRÍ//E colăcăriei f. 1) Local unde se fabrică sau se vând colaci. 2) pop. Ocupaţia colăcarului. [Sil. -ri-e] /colac + suf. colăcărieărie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza … Dicționar Român
conăcărie — CONĂCĂRÍE, conăcării, s.f. (reg.) Oraţie de nuntă; urare făcută mirilor. – Conăcar + suf. ie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONĂCĂRÍE s. v. colăcărie, oraţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime conăcăríe s. f … Dicționar Român
oraţie — ORÁŢIE, oraţii, s.f. 1. (pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (înv.) Oratoriu1 (1). [var.:… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias