- colăier
- colăiér, colăiéri, s.m. (reg.) colindător (cu pluguşorul).Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DARcolăiér (-ri), s.m. – Persoană care merge cu colindul de sărbătorile Crăciunului. După DAR, de la călăie "dulce," prăjitură, şi acesta din tc. kaliie "puré de verdeţuri cu unt". În Mold.Trimis de blaurb, 15.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.