Dicționar Român. 2013.
colăcar — COLĂCÁR, colăcari, s.m. (pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoţesc (călare) alaiul nunţii şi care rostesc la masă oraţia de nuntă. [var. colăcér s.m.] – Colac + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLĂCÁR s. (reg.) brudaş … Dicționar Român
colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza … Dicționar Român
colăcărie — COLĂCĂRÍE, colăcării, s.f. (pop.) Oraţie de nuntă. – Colăcar + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLĂCĂRÍE s. oraţie, (reg.) conăcărie. (colăcărie spusă la o nuntă ţărănească.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
