piţărău — s. v. colind, colindare, colindat, colindător, colindeţ, urător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime piţărắu, piţărắi, s.m. (reg.) 1. obiceiul de a umbla cu colindul de Crăciun; colind. 2. colac, covrig, colindeţ, piţărel (dat… … Dicționar Român
colindă — COLÍNDĂ, colinde, s.f. Colind (2). – Din sl. kolenda. Trimis de hai, 03.12.2008. Sursa: DEX 98 colíndă v. colind Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COLÍND//Ă colindăe f. folc. Cântec tradiţional cântat de cete de copii… … Dicționar Român
pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… … Dicționar Român
stelar — STELÁR1, stelari, s.m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. ar. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STELÁR2, Ă, stelari, e, adj. Care aparţine stelelor, privitor la stele. ♦ Hartă stelară = hartă care… … Dicționar Român
urător — URĂTÓR, OÁRE, urători, oare, s.m. şi f. Colindător (care urează). – Ura2 + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 URĂTÓR s. v. colindător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime urătór s. m … Dicționar Român
colindreţ — COLINDRÉŢ s. v. colindător, urător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
colăier — colăiér, colăiéri, s.m. (reg.) colindător (cu pluguşorul). Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR colăiér ( ri), s.m. – Persoană care merge cu colindul de sărbătorile Crăciunului. După DAR, de la călăie dulce, prăjitură, şi acesta din tc.… … Dicționar Român
piţărel — piţărél, piţăréi, s.m. (reg.) 1. colindeţ, colac, covrig (dat colindătorilor). 2. colindător. Trimis de blaurb, 27.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
plugăraş — plugăráş, plugăráşi, s.m. 1. (pop.) agricultor, plugărel. 2. (reg.) flăcău care umblă cu pluguşorul; urător, colindător. Trimis de blaurb, 03.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
stea — STEA, stele, s.f. I.1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepţia Lunii) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. ♢ Steaua dimineţii =… … Dicționar Român
