stea

STEA, stele, s.f. I.1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepţia Lunii) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. ♢ Steaua dimineţii = luceafărul de dimineaţă. Stea cu coadă = cometă. Stea căzătoare = meteor (2). ♢ expr. A vedea stele verzi se spune când cineva primeşte o lovitură puternică. A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist. A se naşte sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc. Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). ♦ (astron.; în singtamele) Stea hiperdensă = stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe Pământ. Stea neutronică = stea de dimensiuni foarte mici, hiperdensă, al cărei nucleu este constituit dintr-un amestec de neutroni, protoni şi alte particule grele. ♦ Stea călăuzitoare = idee, concepţie de bază care îndrumează o acţiune, după care se orientează o activitate. ♦ Epitet dat femeii iubite. 2. fig. Artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă. II. p. anal. 1. Obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convenţional o stea (I.1.). ♢ (Ieşit din uz) Steaua Republicii Socialiste România = ordin care se conferea persoanelor cu merite deosebite în domeniul social, politic, economic. ♦ spec. Obiect simbolizând o stea (I.1.), alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc., cu numeroase colţuri, fixat într-o coadă de lemn şi frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor Crăciunului. ♢ Cântec de stea = colind special pe care îl cântă copiii care umblă cu obiectul definit mai sus. ♦ (tehn.) Steaua roţii = parte a unei roţi, între bandaj şi fus. ♦ (tipogr.) Asterisc, steluţă. ♦ Pată albă de păr pe fruntea unui animal. ♢ expr. A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alţii. 2. Rotocol mic de grăsime care se vede plutind pe mâncare sau pe laptele fierbinte. III. Compuse: steaua-pamântului = ciupercă de pământ de culoare brună, având forma unei sfere înconjurată la bază de mai multe fâşii dispuse radial (Geaster hygrometricus); stea-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) braţe în direcţie radială (Asterias); (şi la sg.) animal din această clasă; asterie. [var.: (pop.) stéauă s.f.] – lat. stella.

Trimis de Zavaidoc, 18.04.2008. Sursa: DEX '98



STEA s. 1. (astron.) stea căzătoare = meteor, (înv.) arătare; stea căzătoare foarte strălucitoare = bolid; stea cu coadă = cometă, (pop.) stea comată, stea cu coamă; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) împăratul (art.), steajerul (art.), stâlpul (art.), candela-cerului. 2. (zool.) stea-de-mare (Asteroidea) = asteridă, asterie. (stea este un echinoderm.) 3. (pict.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. ţintă. (Cal cu stea în frunte.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



STEA s. v. cornaci, destin, divă, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, star, ursită, vedetă, zodie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



STEAUA CIOBÁNULUI s. v. luceafărul, luceafărul de seară, steaua polară, venus.

Trimis de siveco, 29.11.2008. Sursa: Sinonime



STEA stéle f. 1) Corp ceresc, cu lumină proprie, care poate fi văzut noaptea sub forma unui punct luminos; astru. ♢ steaua dimineţii luceafărul de dimineaţă. stea cu coadă cometă. A vedea stele verzi se spune când cineva a fost lovit (sau s-a lovit) foarte tare. A crede în steaua sa a) a crede în menirea, în vocaţia sa; b) a fi optimist. stea călăuzitoare concepţie care îndrumează o activitate. Vai de steaua mea (a ta, a lui etc.) vai de mine (de tine, de el etc.). A se naşte sub o stea norocoasă (sau rea) a avea o soartă bună (sau rea). A sta cu dinţii la stele a nu avea ce mânca. 2) Obiect sau desen având formă asemănătoare cu acest corp ceresc. stea cu cinci colţuri. ♢ A umbla cu steaua a umbla cu colinda, purtând un obiect în formă de stea, împodobit cu hârtie de diferite culori. stea-de-mare animal marin având cinci braţe radiare; asterie. steaua-pământului ciupercă de pământ, de culoare brună, la baza căreia se află mai multe fâşii dispuse radiar. 3) fig. Artist vestit (în special de cinema); vedetă. 4) Pată albă pe fruntea unor animale (mai ales a cailor); ţintă. ♢ A fi cu stea în frunte a se crede superior altora. 5) la pl. Pete rotunde de grăsime sau unsoare pe suprafaţa unui lichid. [art. steaua; G.-D. stelei; Monosilabic] /<lat. stella

Trimis de siveco, 15.03.2007. Sursa: NODEX



steá (-éle), s.f. – 1. Astru. – 2. Soartă, destin, ursită. – 3. Obiect de hîrtie cu formă de astru (1), frumos împodobit, care se foloseşte în obiceiurile folclorice de Crăciun şi care simbolizează steaua magilor. – 4. Asterisc. – 5. (înv.) Pistrui. – 6. Paste făinoase. – 7. Pată albă în păr. – 8. Actor sau actriţă celebră. – 9. Plantă (Trapa natans). – 10. (arg.) Furt. – var. înv. steală. Mr. steao, megl. steuă, istr. stęwu. lat. stēlla (Puşcariu 1641; REW 8242), cf. vegl. stala, it. stella, prov., cat. estela, fr. étoile, sp. estrella; pentru fonetism cf. Densusianu, Studii de filologie romînă, I, (1898) şi fr. Schürr, Mitt. Wien, 43-54. Der. stelar, s.m. (colindător); steli, vb. (a fulgera); steliţă (var. stelişoară), s.f. (plantă, Aster amollus); stelesc, adj. (stelar); stelos, adj. (cu stele; sclipitor); steluţă, s.f. (stea mică, asterisc; pastă făinoasă; obiect de cult cu care se acoperă anafura; plante, Stellaria nemorum, S. graminea, Erigeron acris, E. canadiense, E. alpinus, E. racemosus); înstela, vb. (a se acopri cu stele). – cf. stei.

Trimis de blaurb, 19.01.2009. Sursa: DER