- colindă
- COLÍNDĂ, colinde, s.f. Colind (2). – Din sl. kolenda.Trimis de hai, 03.12.2008. Sursa: DEX '98colíndă v. colindTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLÍND//Ă colindăe f. folc. Cântec tradiţional cântat de cete de copii (flăcăi sau adulţi) pe la casele oamenilor cu prilejul sărbătorilor de Crăciun. /<sl. kolendaTrimis de siveco, 17.12.2004. Sursa: NODEXcolíndă (- de), – 1. Cîntec popular care se cîntă de obicei în ajun de Crăciun şi de Anul nou, în general, însoţit de diverse datini populare. – 2. Umbletul colindătorilor de la o casă la alta cu colindul. – 3. Drum, rută, parcurs. – 4. Zi de drum, de călătorie. – 5. Dar, bani care se dau de obicei colindătorilor. – var. colind, corindă. Mr. colindă, megl. cólidă. sl. kolęda "prima zi a anului", şi sl. din lat. călendae (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 69; Meyer 196; Byhan 314; Romanski 112; Vasmer 606; Berneker 544; DAR); cf. bg. koleda "sărbătoarea Crăciunului", sb. kole(n)da "colind", rus. koljadá "colind", ceh., mag. koleda "chetă, colectă", ngr. ϰαλανδα "cîntec de felicitare de prima zi a Anului Nou". lat. călendae a avut în rom. un reprezentant pierdut, *cărinde, cf. cărindar, din a cărui încrucişare cu colindă a ieşit var. corindă, în Trans. Der. colinda, vb. (a cînta colinde, umblînd de la o casă la alta, de Crăciun sau de Anul Nou; a merge de la o casă la alta, a umbla de colo pînă colo), cf. bg. koledvam, sb. kolèdovati, slov. koledovati; colindat, s.n. (acţiunea şi timpul de a colinda); colindătură, s.f. (peregrinare); colindător, s.m. (persoană care umblă cîntînd colinde); colindar, s.m. (colindător); calindroi (var. colindroi), s.m. (crai, muieratic, leneş, haimana), pe care Lahovary 321 îl consideră drept cuvînt anterior fazei indoeurop. (cf. Şeineanu, Semasiol., 45); colindeţ, s.n. (colinde; dar, răsplată pentru colindători; covrig, colac de Crăciun; umblat, hoinărit).Trimis de blaurb, 16.12.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.