bundă — BÚNDĂ, bunde, s.f. 1. Haină lungă şi largă de postav, îmblănită, purtată de bărbaţi; burcă1; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuinţată de ţărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda. Trimis de valeriu … Dicționar Român
bituşcă — BITÚŞCĂ, bituşti, s.f. (reg.) Cojoc scurt (cu mâneci) pe care l poartă ţăranii. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM bitúş(c)ă, bitúş(t)i, s.f. (reg.) cojocel, cojoc, sarică. Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
bundiţă — BUNDÍŢĂ, bundiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (bot.; în compusul) Bundiţa vântului = plantă erbacee cu flori violete purpurii, care creşte prin fâneţe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. iţă. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
cucuruz — CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s.m., (2) cucuruze, s.n. (reg.) 1. s.m. Porumb (planta şi rodul ei). 2. s.n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbişte. 3. s.m. Fructul coniferelor; con. 4. s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe… … Dicționar Român
pieptar — PIEPTÁR, pieptare, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în faţă sau pe umăr;… … Dicționar Român
trupcă — trúpcă, trúpce, s.f. (reg.) 1. trâmbiţă. 2. cojocel croit pe talie. Trimis de blaurb, 15.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
