bituşcă

bituşcă
BITÚŞCĂ, bituşti, s.f. (reg.) Cojoc scurt (cu mâneci) pe care-l poartă ţăranii.
Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM

bitúş(c)ă, bitúş(t)i, s.f. (reg.) cojocel, cojoc, sarică.
Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • bituşe — bitúşe ( şe), s.f. – Blană, haină din piele de oaie cusută pe dos (cu blana în interior). – var. bituşcă; botoaşe, botoşană, s.f. (oaie bătrînă). Mag. bojtos, buitus (Drăganu, Dacor., V, 333). Pentru Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”