- coerenţă
- COERÉNŢĂ, coerenţe, s.f. 1. Legătură strânsă (şi armonioasă) între părţile sau elementele unui întreg. 2. (fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp.[var. : coherénţă s.f.] – Din lat. cohaerentia, fr. cohérence.Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98Coerenţă ≠ incoerenţăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCOERÉNŢĂ s. 1. v. logică. 2. (mat.) consistenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoerénţă s. f., g.-d. art. coerénţei; pl. coerénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOERÉNŢ//Ă coerenţăe f. 1) Legătură internă strânsă; caracter coerent; unitate; coeziune. 2) Relaţie armonioasă între idei; lipsă de contradicţii. [Sil. co-e-ren-] /<lat. cohaeren-tia, fr. cohérenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOERÉNŢĂ s.f. Legătură, unire strânsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicţie între nici o pereche de propoziţii care pot fi deduse din el. [var. coherenţă s.f. / cf. fr. cohérence, lat. cohaerentia].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCOERÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicţii între nici o pereche de propoziţii care pot fi deduse din el; consistenţă (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.