- logică
- LÓGICĂ s. 1. logică matematică v. logică simbolică; logică simbolică logistică, logică matematică. 2. coerenţă, noimă, sens, şir. (Vorbeşte fără logică.) 3. v. justificare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelógică s. f., g.-d. art. lógicii; pl. lógiciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLÓGICĂ f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul formelor şi legilor fundamentale ale gândirii. 2) Manual în care sunt expuse elementele de bază ale acestei ştiinţe. 3) Modalitate de a gândi; fel de a raţiona. 4) Raţiune coerentă, consecventă şi temeinică. 5) Temei firesc al unei acţiuni. [G.-D. logicii] /<fr. logique, lat. logicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLÓGICĂ s.f. 1. Ştiinţă a demonstraţiei, a formelor şi a legilor gândirii, ale raţionării juste. ♢ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care foloseşte în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ♢ Logică a ştiinţei = disciplină care cercetează produsele activităţii ştiinţifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raţionament temeinic. 3. Cerinţă firească, temei, raţiune. [gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – raţiune].Trimis de LauraGellner, 18.05.2005. Sursa: DNlógică s.f. – Raţionament corect. – var. (înv.) loghica. fr. logique şi mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λογιϰή. – Der. logic, adj., din fr. logique. nelogic, adj. (ilogic).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.