cloci

cloci
CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre păsări) A şedea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ♢ expr. (tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav. 2. tranz. fig. A pune la cale; a plănui, a urzi. ♦ A se gândi în tăcere şi insistent la ceva. 3. intranz. fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trândăvi. 4. refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urât; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se moleşi de trândăvie. Fata ei se clocise de şedere (ISPIRESCU). – bg. kloči.
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM

CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. (Despre păsări) A şedea pe ouă pentru a scoate din ele pui. ♢ expr. (tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi. 2. tranz. fig. A pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gândi în tăcere şi insistent la ceva. 3. intranz. fig. A sta inactiv; a lenevi, a trândăvi. 4. refl. (Despre lichide, alimente stătute) A căpăta un miros urât şi un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloči.
Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

CLOCÍ vb. a se împuţi, (prin Mold. şi Bucov.) a se bâhli. (Apa s-a cloci.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CLOCÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clocésc, imperf. 3 sg. cloceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cloceáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CLOC//Í clociésc 1. intranz. 1) (despre păsări) A sta pe ouă (un anumit timp) pentru a scoate pui. 2) pop. A-şi trece vremea fără nici un rost; a lenevi; a trândăvi; a lenoşi. 2. tranz. 1) (ouă) (despre păsări) A încălzi (un anumit timp) pentru a scoate pui din ele. 2) fig. (acţiuni duşmănoase) A pune la cale în taină; a întreprinde pe ascuns; a urzi; a unelti; a ţese. /<bulg. kloţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CLOC//Í se clociésc intranz. rar (despre substanţe lichide) A-şi pierde proprietăţile pozitive (sub influenţa căldurii, umezelii etc.); a se strica; a se altera. /<bulg. kloţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CLOCÍ, clocésc, vb. IV. cloci (din cloc; după Miklosich, Pascu, Dicţ. Acad. rom. şi Scriban < bg. kločă = a cotcorozi, dar care este, după toate probabilităţile, o creaţie expresivă din limba rom.)
Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • clocit — CLOCÍT1 s.n. Faptul de a cloci (1). Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  CLOCÍT2, Ă, clociţi, te, adj. (Despre lichide, alimente) Stătut, stricat, alterat. – v. cloci. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  CLOCÍT1 s.n. Faptul de… …   Dicționar Român

  • răscloci — RĂSCLOCÍ, pers. 3 răscloceşte, vb. IV. tranz. A cloci peste perioada normală. – Răs + cloci. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂSCLOCÍ vb. a descloci. (A răscloci o cloşcă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  răsclocí… …   Dicționar Român

  • cloceală — CLOCEÁLĂ, cloceli, s.f. Acţiunea de a (se) cloci. – Din cloci + suf. eală. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  CLOCEÁLĂ, cloceli, s.f. Acţiunea de a (se) cloci. – Cloci + suf. eală. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  cloceálă s …   Dicționar Român

  • clocitoare — CLOCITOÁRE, clocitori, adj.f., s.f. 1. (Despre păsări) Care cloceşte, bună de clocit. 2. S. f. Aparat pentru clocitul artificial al ouălor sau al icrelor. – Din cloci + suf. (i)toare. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  CLOCITOÁRE, (1)… …   Dicționar Român

  • cloc — interj. v. clonc. (onomatop., ca şi cronc, cf. tronc; coincide cu gr. κλώσσω, lat. glocire, fr. glousser, sp. clueca, bg. kločă, germ. klucken etc.; cf. cloşcă …   Dicționar Român

  • clocă — CLÓCĂ s. v. cloşcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CLÓCĂ, clóci, s.f. 1. Cloşcă (1). 2. (art.) Cloşca cu pui, Găinuşa, Pleiadele. 3. Clonc (2). (deverbal din cloci) Trimis de tavi, 21.04.2005. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • vatră — VÁTRĂ, vetre, s.f. 1. Un fel de platformă înălţată, amenajată în tinda caselor ţărăneşti, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susţine cuptorul sau soba în afară şi… …   Dicționar Român

  • bâhli — BÂHLÍ, pers. 3 bâhleşte, vb. IV. refl. (reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – cf. bahnă. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂHLÍ vb. v. cloci, împuţi …   Dicționar Român

  • băhni — băhní, pers. 3, sg. băhnéşte, vb. IV refl. (reg.; despre ape) a se cloci, a se împuţi. Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cloambă — CLOÁMBĂ, cloambe, s.f. (reg.) Creangă, ramură. – et. nec. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  CLOÁMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cloámbă s. f., g. d. art. cloá …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”