vatră

VÁTRĂ, vetre, s.f. 1. Un fel de platformă înălţată, amenajată în tinda caselor ţărăneşti, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susţine cuptorul sau soba în afară şi pe care se poate şedea sau dormi. ♢ expr. A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-şi putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit şi supărător al cuiva. ♦ Parte a forjei în care se depozitează şi unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se aşază materialele care trebuie încălzite sau topite. 2. Locuinţă, aşezământ stabil, cămin, casă (părintească). ♢ loc. adj. De vatră = care şi-a făcut gospodărie şi s-a statornicit într-un loc. ♦ Loc de baştină, de origine. ♢ expr. (Ieşit din uz) A lăsa (un ostaş) la vatră = a elibera (un ostaş) după terminarea stagiului militar. ♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el. 3. Locul principal, central al unei aşezări, al unei instalaţii etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construieşte sau unde se aşază ceva. ♢ Vatra satului = suprafaţa de teren pe care se întinde satul. 4. (pop.) Porţiune de pământ, pe un câmp, care se deosebeşte de restul locului printr-o vegetaţie diferită sau prin absenţa vegetaţiei. cf. alb. v a t r e.

Trimis de bogdanrsb, 22.09.2008. Sursa: DEX '98



VÁTRĂ s. 1. cămin, cuptor, (prin Transilv.) cameniţă. (Vasul stă aşezat pe vatră.) 2. (reg.) silişte. (vatră a casei.) 3. (înv.) silişte. (vatră a unui sat.)

Trimis de siveco, 28.03.2009. Sursa: Sinonime



VÁTRĂ s. v. duşumea, pardoseală, podea, prispă, scândură.

Trimis de siveco, 28.03.2009. Sursa: Sinonime



vátră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. vétrei; pl. vétre

Trimis de siveco, 09.12.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



VÁTR//Ă vétre f. 1) Suprafaţă plană situată în partea de jos a cuptorului, prelungită în afară, pe care se trage jăraticul (şi pe care uneori se pregăteşte mâncarea). ♢ A-i lua (sau a-i vinde) şi cenuşa din vatră a-i lua totul; a nu-i lăsa nimic. A se prinde cu mâinile de vatră a ajunge la o stare materială foarte bună; a deveni bogat. A cădea musafir în vatră a fi musafir nepoftit şi nedorit. 2) Construcţie plană, înaltă şi lungă, care prelungeşte cuptorul sau soba în afară, pe care se poate dormi (mai ales iarna, când se face focul). ♢ A cloci pe vatră (sau a se muta de pe vatră pe cuptor) a-şi petrece vremea fără nici un rost; a trândăvi; a lenevi. A îmbătrâni pe vatră a rămâne fată bătrână; a nu se mărita. 3) Casă părintească; cămin. ♢ A fi lăsat la vatră a fi lăsat acasă; a fi demobilizat. A rămâne cu sluta în vatră a rămâne cu fata nemăritată. 4) Loc pe care se întemeiază o aşezare, o construcţie. vatrăa satului. vatrăa iazului. 5) Fâşie de pământ mai ridicată pe care se seamănă legume sau flori; strat; răzor. 6) Partea de jos a unei galerii de mină, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se aşază materialul care trebuie topit. [G.-D. vetrei; Sil. va-tră] /cuv. autoh.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX