clocimp

clocímp, clocímpuri, s.n. (reg.) 1. restul unei ramuri tăiate de lângă tulpină; clenci. 2. restul de la cocenii de porumb tăiaţi, rămas la pământ; cocălău, cocean, ciocan, cioclej, tulean. 3. cui de lemn. 4. lemnul pe care stă vârtelniţă; popici. 5. cuib de hoţi; ascunzătoare.

Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR