ciucure

ciucure
CIÚCURE, ciucuri, s.m. 1. Ornament făcut dintr-o împletitură sau dintr-un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ♢ loc. adj. şi adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (încărcat) până la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Ţurţur de gheaţă. ♦ (La pl.; urmat de determinări) Ornamente de cristal sau de sticlă care atârnă de marginile candelabrelor sau ale lămpilor. [var.: ciúcur s.m.] – cf. lat. c i c c u l u m (= ciccum "ciorchine").
Trimis de hai, 06.01.2009. Sursa: DEX '98

CIÚCURE s. canaf, (pop.) motocel, (înv. şi reg.) peleş, (reg.) frânghie, roit, tuftur, ţarţam, ţurţur, (Transilv.) boit, (prin Transilv. şi Maram.) şalang, (Olt.) ţorţoloş, (înv.) piuscul, săgeac. (Căciuliţă cu ciucure.)
Trimis de siveco, 07.05.2008. Sursa: Sinonime

ciúcure s. m., art. ciúcurele; pl. ciúcuri
Trimis de siveco, 20.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

CIÚCUR//E ciucurei m. 1) Ornament constând dintr-un mănunchi de fire legate sau împletite, cu care se împodobeşte marginea unor obiecte; canaf. ♢ Plin ciucure încărcat peste măsură. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticlă, care atârnă la o lustră. 3) pop. Ţurţur de gheaţă. /cf. lat. cicculum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ciúcure (ciúcuri), s.m. – 1. Moţ, smoc de păr. – 2. Ornament făcut dintr-un mănunchi de fire, canaf. – 3. Pompon. – 4. Franj, ceapraz. – 5. Ţurţur de gheaţă. – 6. Lacrimă de cristal, la candelabre. – 7. Ciorchine. – Istr. cicur. Din ciuc "smoc," pe baza unui pl. astăzi puţin folosit, ciucuri, de la care s-a refăcut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor, csokor (Cihac, II, 491; Gáldi, Dict., 172), deoarece cuvîntul mag. este un împrumut dialectal în rom. Pare puţin probabilă der. propusă de DAR, din lat. ciccum ‹ gr. ϰίϰϰος "partea cărnoasă a rodiei" (cf. REW), sau de la dim. său *cicculum (Puşcariu, Studii istrorom., II, 226). Der. ciucuri, vb. (a face ciucuri); ciucurar, s.m. (fabricant de pasmanterie); ciucuriu, adj. (moţat); ciucuros, adj. (cu multe ornamente); înciucura, vb. (a împodobi; a încărca). Din rom. sau din mag. provine sb. čokur "nod".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • canaf — CANÁF, canafuri, s.n. Ciucure. [pl. şi: (m) canafi] – Din magh. kanaf. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CANÁF s. v. ciucure. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  canáf s. n./s. m …   Dicționar Român

  • ciucuraş — CIUCURÁŞ, ciucuraşi, s.m. 1. Diminutiv al lui ciucure; ciucurel. 2. Plantă erbacee cu flori roz sau albe, dispuse în mici capitule (Adenostyles alliariae). – Ciucure + suf. aş. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIUCURÁŞ s. 1. ciucurel.… …   Dicționar Român

  • moţ — MOŢ1, moţuri, s.n. 1. Şuviţă de păr (mai lung şi mai des) din frunte sau din creştetul capului (la oameni şi la animale). ♢ expr. (fam.) (A fi) cu moţ (în frunte) sau mai cu moţ = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav. A… …   Dicționar Român

  • peleş — PÉLEŞ s. v. canaf, ciucure, franj. Trimis de siveco, 07.07.2008. Sursa: Sinonime  péleş, péleşuri, s.n. (înv. şi reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor ţărăneşti (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. şnur …   Dicționar Român

  • pompon — POMPÓN, pompoane, s.n. Ciucure (mare) folosit ca ornament (vestimentar). ♦ Panaş. – Din fr. pompon. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  POMPÓN s. v. panaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pompón s. n., pl. pompoáne …   Dicționar Român

  • rấnză — rînză ( ze), s.f. – 1. Ament, mîţişor, mugur etc. – 2. (Bucov.) Franjuri care ornează punga de tutun. – 3. Pipotă. – 4. Cheag. – 5. Stomac în general. – var. Olt., Trans. rînsă (sensul 1). Mr. arînză. Cuvînt foarte discutat, la care se consideră… …   Dicționar Român

  • ament — AMÉNT, amenţi, s.m. Inflorescenţă a unor arbori sau arbuşti, formată din flori foarte mici unisexuate înşirate de a lungul unui ax şi care atârnă ca un ciucure; mâţişor, mâţ. – Din it. amento, lat. amentum. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • cioc — CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într un obiect sau într un material dur. – Onomatopee. Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOC2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală …   Dicționar Român

  • ciocălău — CIOCĂLẮU, ciocălăi, s.m. (reg.) Ciocan3. – Din magh. csukló. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCĂLĂU s. v. cocean, ştiulete. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciocălău s. m., ar …   Dicționar Român

  • cloş — CLOŞ, cloşuri, s.n. Croială largă, în formă de clopot, cu falduri ori evazată, cu firele ţesăturii aşezate oblic. ♢ (Adjectival) Rochie cloş. – Din fr. cloche. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  cloş s. n., pl. clóşuri Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”