Dicționar Român. 2013.
ciobăni — CIOBĂNÍ, ciobănesc, vb. IV. intranz. A fi cioban, a sluji ca cioban. ♦ refl. A se face cioban. – Din cioban. Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 CIOBĂNÍ vb. a păstori, (înv. şi reg.) a păcurări. (ciobăni de mai mulţi ani.) Trimis… … Dicționar Român
moacă — MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneşe. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În… … Dicționar Român
balmoş — BÁLMOŞ s.n. Mâncare ciobănească făcută din caş dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puţin mălai. [var.: bálmuş s.n.] – cf. magh. bálmos. Trimis de paula, 30.03.2006. Sursa: DEX 98 bálmoş s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
botău — BOTẮU, botăie, s.n. (reg.) Bâtă ciobănească. – Din botă2 + suf. ău. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DLRM … Dicționar Român
burniţă — BÚRNIŢĂ, burniţe, s.f. Ploaie măruntă şi deasă, adesea însoţită de ceaţă; bură. – Din bură. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BÚRNIŢĂ s. (met.) bură, burniţeală, ţârcâială, ţârâială, (reg.) buruială, roureală. (O burniţă de toamnă.)… … Dicționar Român
bură — BÚRĂ s.f. Ploaie măruntă şi deasă (însoţită de ceaţă); burniţă, burniţeală, buroaică, – cf. scr. b u r a. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BÚRĂ s. v. burniţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BÚRĂ s. v. chiciură,… … Dicționar Român
ciobănesc — CIOBĂNÉSC, EASCĂ, ciobăneşti, adj. Care aparţine ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ♢ Câine ciobănesc = rasă de câine mare şi puternic, folosită de obicei pentru paza turmelor şi a stânii. – Cioban +suf. esc. Trimis de… … Dicționar Român
cocârtiţă — COCÂRTÍŢĂ f. pop. Mâncare ciobănească făcută din caş dulce amestecat cu jintiţă. /Orig. nec. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
conac — CONÁC, conace, s.n. I. 1. Casă boierească la ţară, pe o moşie. 2. Reşedinţă a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui paşă; cartier oficial. II. (înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanţă de la un loc de popas la altul. 3.… … Dicționar Român
coşar — COŞÁR1, coşare, s.n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcţie cu pereţi din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului şi a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara. Trimis de ionel bufu, 30 … Dicționar Român
