coşar

COŞÁR¹, coşare, s.n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcţie cu pereţi din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului şi a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara.

Trimis de ionel_bufu, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



COŞÁR², coşari, s.m. 1. Persoană care curăţă coşurile¹ (8) şi sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coşuri¹ (1, 5). – Coş¹ + suf. -ar.

Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



COŞÁR s. hornar. (coşarul curăţă coşurile caselor.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



COŞÁR s. v. pătul.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



COŞÁR s. v. staul.

Trimis de siveco, 03.10.2008. Sursa: Sinonime



coşár (hornar) s. m., pl. coşári

Trimis de siveco, 03.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



coşár (pătul) s. n., pl. coşáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COŞÁR¹ coşare n. 1) Loc îngrădit pentru închiderea animalelor; ocol; ţarc. 2) Construcţie cu pereţii din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar, pentru păstrarea porumbului în ştiuleţi; pătul; porumbar; sâsâiac; leasă. /<bulg., sb. košara

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COŞÁR² coşari m. Lucrător specializat în curăţarea coşurilor de funingine. /coş + suf. coşarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COŞÁR³ coşari m. Persoană care face coşuri. /coş + suf. coşarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



coşar, coşare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor şi al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul şi păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loşniţă, slaniţă. 5. locuinţă ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei.

Trimis de blaurb, 26.04.2006. Sursa: DAR



coşár (-re), s.n. – 1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – var. coşer, coşare, coşară, coşerie. Mr. cuşare, megl. cuşară. sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeaşi rădăcină ca şi coş, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuşi, explicaţia este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranţă din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercat să explice cuvîntul sl. prin rom. casă, mr. căşare (cf. împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Der. coşerar, s.m. (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăieşte într-o colibă). Coştei, s.n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coşar cu bg. kăšta "casă" (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coştei "castel" (Tiktin). Acelaşi lucru se poate spune despre coştereaţă, s.f. (cocină; ogradă), contaminare a lui coşar cu bg. kăšta "casă", sb. kučèrica "colibă", rom. porcăreaţă, coteneaţă.

Trimis de blaurb, 05.06.2007. Sursa: DER