chiriaş

chiriaş
CHIRIÁŞ, -Ă, chiriaşi, -e, s.m. şi f. Persoană sau instituţie, organizaţie etc. care ia cu chirie o locuinţă, sediul unei instituţii, unui magazin etc. [pr.: -ri-aş] – Chirie + suf. -aş.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CHIRIÁŞ s. locatar, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (chiriaş într-o casă de locuit.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

chiriáş s. m. (sil. -ri-aş), pl. chiriáşi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CHIRIÁŞ chiriaşă (chiriaşi, chiriaşe) m. şi f. Persoană (fizica sau juridică) care închiriază o locuinţă. [Sil. -ri-aş] /chirie + suf. chiriaş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • locatar — LOCATÁR, Ă, locatari, e, s.m. şi f. Persoană care locuieşte într o casă (în calitate de chiriaş). – Din fr. locataire. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98  LOCATÁR s. chiriaş, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu.… …   Dicționar Român

  • subchiriaş — SUBCHIRIÁŞ, Ă, subchiriaşi, e, s.m. şi f. Persoană care închiriază un imobil sau o parte din el de la chiriaşul titular, principal; sublocatar. [pr.: ri aş] – Sub1 + chiriaş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUBCHIRIÁŞ s. (rar) …   Dicționar Român

  • chirigiu — CHIRIGÍU, chirigii, s.m. 1. (înv.) Cel care transporta cu căruţa, în schimbul unei plăţi, oameni sau mărfuri; cărăuş. 2. (reg.) Chiriaş. – Din tc. kiracı. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHIRIGÍU s. cărăuş, căruţaş, (înv. şi reg.)… …   Dicționar Român

  • subînchiria — SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr un imobil închiriat pe seama sa. ♢ A lua cu chirie de la chiriaşul principal o parte dintr un imobil sau întregul imobil. [pr.: ri a] – Sub1 + închiria (după fr.… …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

  • chirie — CHIRÍE, chirii, s.f. Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuinţe). ♢ loc. adj. şi adv. Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăţi. – Din bg., scr. kirija. Trimis de… …   Dicționar Român

  • gazdă — GÁZDĂ, gazde, s.f. 1. Persoană care primeşte pe cineva la sine (dându i adăpost); cel care ţine pe cineva la sine în schimbul unei chirii (şi cu întreţinere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeţii săi, amfitrion. ♦ Organism pe care… …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

  • năimaş — năimáş, ă, s.m. şi f. (reg.) chiriaş. Trimis de blaurb, 21.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • păcăuţ — păcăúţ, păcăúţi, s.m. (reg.) chiriaş. Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”