- locatar
- LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s.m. şi f. Persoană care locuieşte într-o casă (în calitate de chiriaş). – Din fr. locataire.Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX '98LOCATÁR s. chiriaş, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (locatar într-o casă de locuit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelocatár s. m., pl. locatáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLOCATÁR locatară (locatari, locatare) m. şi f. Persoană care locuieşte stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaş). /<fr. locataireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLOCATÁR, -Ă s.m. şi f. Persoană care locuieşte stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locaţie (1); chiriaş. [< fr. locataire].Trimis de LauraGellner, 18.05.2005. Sursa: DNLOCATÁR, -Ă s. m. f. cel care locuieşte stabil într-un imobil; chiriaş. (< fr. locataire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.