cearcăn

cearcăn
CEÁRCĂN, cearcăne, s.n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen < lat. circinus).
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CEÁRCĂN s. v. curcubeu, halo.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ceárcăn s. n., pl. ceárcăne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEÁRCĂN cearcăne n. 1) Dungă vânătă care se formează în jurul ochilor unui om obosit sau bolnav. 2) pop. Cerc luminos din jurul unui astru sau al unei surse de lumină; ţărcălan. [Sil. cear-căn] /<lat. circinus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cearcăn (ceárcăne), s.n. – 1. (înv.) Cerc. – 2. Cerc luminos care uneori înconjoară Soarele sau Luna, halo. – 3. Cerc care înconjoară un obiect. – 4. Cerc vînăt care înconjoară uneori pleoapa înferioară. – 5. Compas de dogar. – var. ţarcăn. Origine incertă. Se consideră reprezentant al lat. circinus "compas", de la circināre "a rotunji" (Densusianu, rom., XXXIII, 276; Puşcariu 329; Candrea-Dens., 312; REW 1942; Iordan, Dift., 116; DAR), dar fonetismul nu e clar; cf. it. cercine, fr. cerne, sp. cercén, cercenar, cu sensuri asemănătoare. Rezultatul rom. ar fi trebuit să fie *cércen, şi nu se înţelege cum s-a ajuns la un c velar. Explicaţia lui Puşcariu (ZRPh., LVII, 263; Archiv., CLXIV, 213; Dacor., III, 396; DAR), bazată pe un lat. *circanus, este greşită, căci ridică o problemă de schimbare de accent şi face abstracţie de an › în (cf. Rosetti, I, 58). Byck-Graur 20 se gîndesc la un sing. analogic, reconstruit pe baza pl. *cercene, în gemene ‹ geamăn; cu toate acestea, prezenţa lui c pare că ar fi trebuit să împiedice analogia (este greu de crezut, plecîndu-se de la margine, la o formă der. *margă-, oricare ar fi analogia); formele care ridică aceeaşi problemă, leagăn şi mesteacăn, care se invocă în sprijinul acestei opinii, sînt de asemenea incerte, circinus este justă, s-ar cuveni mai curînd să se plece de la *carcinus din gr. ϰαρϰίνος care, pe lîngă "cancer", înseamnă şi "compas", ca circinus, şi provine de la ϰαρϰινόω "a curba". Contaminarea ambelor cuvinte pare sigură (cf. circinus "herpes", care trebuie să provină de la sensul cuvîntului gr.); şi de la un rezultat rom. *carcen se poate presupune a fi o metateză de la cearcăn. Totuşi, este mai probabil să fie vorba de o der. internă în rom., pornindu-se de la cerc sau de la o formă f. dispărută, *cearcă, ca în boc, boacă › boacăn, pe baza unui suf. construit pe baza modelului lui zdravăn, ţapăn etc. – Der. cercăni, vb. (a înconjura cu un cerc).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • încercăna — ÎNCERCĂNÁ, pers. 3 încercănează, vb. I. refl. (Despre ochi) A face cearcăne. – În + cearcăn. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  încercăná vb., ind. prez. 3 sg. încercăneáză Trimis de …   Dicționar Român

  • cercănel — CERCĂNÉL, cercănele, s.n. Diminutiv al lui cearcăn. – Cearcăn + suf. el. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cercănél s. n., pl. cercănéle Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • halo — HALÓ, halouri, s.n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiţii atmosferice în jurul soarelui sau al lunii şi care se datoreşte reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă aflate în atmosferă la mari înălţimi; cearcăn (2) …   Dicționar Român

  • ţărcălan — ŢĂRCĂLÁN, ţărcălanuri (ţărcălane), s.n. (reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, întrebuinţată mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [var.: ţircălám s.n.] – Din magh.… …   Dicționar Român

  • Ioan Vieru — Pour les articles homonymes, voir Vieru. Ioan Vieru , (né le 6 mai 1962 à Târgu Neamț) est un poète et éditeur roumain. Biographie Ioan Vieru vit à Bucarest et édite la revue de la littérature et arts visuels Contrapunct. Il est membre du PEN… …   Wikipédia en Français

  • ceacâr — CEACẤR, Ă, ceacâri, e, adj. (Despre ochii unei fiinţe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeaşi culoare, care au culori diferite; (despre fiinţe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care… …   Dicționar Român

  • cearc — s.m. (înv.) compas, cerc; cearcăn. Trimis de blaurb, 01.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cerc — CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul… …   Dicționar Român

  • cercănat — CERCĂNÁT, Ă, cercănaţi, te, adj. Încercănat. – Cearcăn + suf. at. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cercănát adj. m., pl. cercănáţi; f. sg. cercănátă, pl. cercănáte …   Dicționar Român

  • creier — CRÉIER, creieri, s.m. 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii şi al conştiinţei la om, situat în cutia craniană şi compus din trunchiul cerebral, creierul mic şi emisferele cerebrale. ♢ Creierul mic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”