- caleaşcă
- CALEÁŞCĂ, caleşti, s.f. (înv.) Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. [var.: (înv.) caleáscă s.f.] – Din rus. koleaska.Trimis de valeriu, 04.02.2003. Sursa: DEX '98CALEÁŞCĂ s. (ieşit din uz) echipaj, (pop.) rădvan, (reg.) hinteu, (Mold.) butcă. (Călătorea într-o caleaşcă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecaleáşcă s. f., g.-d. art. caléştii; pl. caléştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcaleáşcă (caléşti), s.f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleaşcă. Cuvîntul a putut intra în rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă, kolesa (de la kolo "roată"), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (› sp. calesa). cf. pe de altă parte, tc. kaleşka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În rom. pare să fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., după Conev; însă istoria cuvîntului bg. nu este clară; din mag. după Gáldi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, îl derivă din rom. ngr. ϰαλιάσϰα.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.