- cocie
- COCÍE, cocii, s.f. (înv. şi reg.) Trăsură (uşoară). ♦ Căruţă. [acc. şi: cócie] – Din scr. kočija, magh. kocsi.Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX '98COCÍE s. v. birjă, căruţă, trăsură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecocíe s. f., art. cocía, g.-d. art. cocíei; pl. cocíi, art. cocíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcocíe (-íi), s.f. – Trăsură, caleaşcă. – Mr. cucie. bg., sb. kočija, din mag. kocsi "din oraşul Kocs" (Miklosich, Fremdw., 99; Cihac, II, 66; Meyer 203), cf. germ. Kutsche. Der. directă din mag. (Gáldi, Dict., 118), este mai puţin sigură. – Der. cocier, s.m. (vizitiu), din sb. kočijar; cociaş, s.m. (vizitiu), din sb. kočijaš; cociş, s.m. (vizitiu), din mag. kocsis. înv. în limba literară, se foloseşte în Banat şi Trans.Trimis de blaurb, 10.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.