hinteu

HINTÉU, hinteie, s.n. (reg.) Trăsură, caleaşcă (închisă). – Din magh. hintó.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HINTÉU s. v. caleaşcă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



hintéu s. n., art. hintéul; pl. hintéie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



hintéu, hintéie, s.n. (reg.) 1. caleaşcă închisă, trăsură, rădvan. 2. (la pl.) uneltele ţăranului (plug, tânjală, cârceie etc.).

Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR



hintéu (hintéie), s.n. – 1. Caleaşcă, trăsură. – 2. (pl.) Unelte, scule, instrumente. – var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din acelaşi cuvînt mag., cf. hintálni "a legăna", vine hinteţ, s.n. (Trans., leagăn, scrînciob).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER