buciumător — BUCIUMĂTÓR, OÁRE, buciumători, oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buciumătór adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. şi pl. buciumăto … Dicționar Român
zbuciuma — ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. refl. A se frământa sufleteşte; a se chinui. 2. refl. şi tranz. A (se) mişca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violenţă. – Probabil din buciuma. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I.… … Dicționar Român
bucium — BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal şi folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. [var.: búcin s.n.] – lat. bucinum. Trimis de… … Dicționar Român
buciumare — BUCIUMÁRE, buciumări, s.f. Acţiunea de a buciuma şi rezultatele ei. – v. buciuma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buciumáre s. f., g. d. art. buciumării; pl. buciumări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
buciumaş — BUCIUMÁŞ, Ă, buciumaşi, e, s.m. şi f. Persoană care buciumă. – Bucium1 + suf. aş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 buciumáş s. m., pl. buciumáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BUCIUMÁŞ buciumaşi … Dicționar Român
trâmbiţa — TRÂMBIŢÁ, trâmbiţez, vb. I. 1. intranz. A cânta, a suna din trâmbiţă. 2. tranz. fig. (fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tuli — TULÍ, tulesc, vb. IV. tranz. (pop. şi fam.; în expr.) A o tuli (la sau de fugă sau la sănătoasa) = a fugi (repede şi pe furiş), a o şterge. Tule o! sau tulea! = pleacă imediat (şi repede)! fugi! şterge o! întinde o! [imper. şi: tule, tulea] – Din … Dicționar Român
