buciumător

buciumător
BUCIUMĂTÓR, -OÁRE, buciumători, -oare, adj. (Rar) Care buciumă. – Buciuma + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

buciumătór adj. m., pl. buciumătóri; f. sg. şi pl. buciumătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUCIUMĂT//ÓR buciumătoroáre (buciumătoróri, buciumătoroáre) rar Care (parcă) buciumă. Ecou buciumător. [Sil. -ciu-mă-] /a buciuma + suf. buciumătortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • bucium — BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal şi folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. [var.: búcin s.n.] – lat. bucinum. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”